Din Orientul plin de soare,
De flori,
De fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare,
În portul ce-și deschide rada
Ca două albe maxilare
Ce-așteaptă să-și înghită prada
Cotidiană de vapoare -
Din Orientul plin de soare
Și din bogata lui risipă
Împrospătată zi și noapte -
De ani de zile nu mai vine
Nimic,
Nici flori,
Nici fructe coapte
Și nici tutunul blond de pipă
Stropit cu apă de smochine...
De ani de zile nu mai vine
Nimic din Orient
ÃŽn zare
Convalescențele marine
Plutesc în ritmuri funerare,
Plutesc aducerile-aminte
Cu legendarele dezastre,
Iar noile presimțeminte
Ce-apar din golurile-albastre,
Schițează în nedumerirea
Necunoscutului din larg
Un gest ce-amînă-n veci fantoma
Multașteptatului catarg.
Și grave ca niște Sybile
Ce rătăcesc pe Euxin
Rostesc:
- Trec zile după zile
Și-argonauții nu mai vin.