A venit mai intai o caleasca din lemn de mahon
In care o rusoaica rotunda si galesa de dor si de votca
Cernea in samovar intamplari de departe...

A venit Dumnezeu intr-o joi si s-a lovit de postas -
In casa mea de secole uitasem sa ma nasc.

A venit sfarsitul unei povesti pe care visam sa o scriu
A venit vremea sa-mi vina mintea la cap
A venit o veste care pana am auzit-o
A devenit tragedie si apoi amintire...

A venit o vreme in care n-am stiut sa te iubesc
Si apoi alta vreme in care am inteles asta

Au venit zile cumplite cand deschideam fereastra plangand
Si seri linistite cand ma intrebam unde mor fluturii

A venit totul si am crezut ca-i putin
A venit nimicul si l-am crezut pe de-a-ntregrul

Iar acum, sub rotile subrede, la umbra simfoniei facute
De rotile grele de mahon in zapada cruda,
Vine o rusoaica batrana cu degete lungi ca apusul -

Da. Uneori vine
Vremea
Sa pleci.