Obsesia te strângea Pessoa atunci ne adunaserăm
într-o armată de poeți verzui
câinii cântau la urechea mea o obsesie
obsesia că iubirea mea e asasina
tuturor iubirilor posibile
cu o mică, (scuzați-mi expresia), excepție
a iubirii iubitei mele

Obsesia te trăgea cum te trage curentul
la sânu-i cancerigen, acolo unde mameloanele fac
scurt-circuit lapteic,
acolo unde țăranii își cuceresc iubitele
Breton Breton
o nouă obsesie că
m-am născut din poezia unui nebun

Obsesia că voi transforma o moarte
în Caligula,
că abecedarul suferinței va începe de la litera
"teiubesc" sau T, cum mai comprimi cuvintele în litere!
cu care îți metamorfozezi silfida alias sufletul,
elfii care ți-au perforat corzile și gnomii
cu ale lor gene alele, alene pe ochii mei
ți-au mai alunecat sânii

Obsesia că te voi culege de unde nici păsările nu
s-au aplecat să ne culeagă,
o splină ruptă sau mucegai de oameni neobsedați
nici măcar de ei,
picioare umede, carnea de pe ele uscată,
mai jos cuibarul unde se holbează cei-ce-par
am devenit impar și nesupus conjecturilor, inconsecvent
cu mine,
cu tine,
dar consecvent cu noi
poezia mea e cea mai veche obsesie
prin care ne amețim umerii, ne agățăm unul pe altul
în cui
și terminăm cu orgiile psihice,
suntem niște embrioane poetice, niște tablouri pe care
Dali ar fi visat să picteze o mănușă
să ne provoace
la lupta cu noi, cu scurgerea memoriei
și a cleiului din urechile antice,
în care mi-au ruginit ideile albe.