Copil orfan

E trist când vezi copii sub soare
Cerșind, plângând, nimeni nu are
Habar de soarta lor păgână,
Cum să nu mori sub stea română?

Am întrebat și eu aseară,
Prinzând curaj întâia oară,
Cum e să fii uitat de mamă
Și mi s-a spus că ea-i în vamă.

Și cine are ochi să vadă,
Să înțeleagă ce-i în ladă,
În cutiuța cu monede
E suferința-n care crede.

Căci în popor nu se mai poate
Deschide nici-, gânduri deșarte,
Așa că ce-i rămâne-n viață
E bucățica de speranță.

E trist când vezi copii sub lună
Strângând la piept, soartă nebună,
O haină groasă-n plină iarnă,
Stând lângă foc… adâncă rană.