Pe barca visului din suflet

Pe barca visului din suflet
Þin strâns de vâsle și mi-e frig,
Căldura nopții e un cuget
Ce zbate bolta cât e mic.

Sunt trist și apa nu-mi vorbește
De dusul frate pe Olimp,
De luna căzătoare-n stele,
De scurgerea-n mister de timp.

Mă uit în jur și apa piere,
Vâslesc și simt că stau pe loc,
Mă-nalț spre cer cu rea putere
Și simt scântei, apoi un foc.

Din aripi bat și bat aievea
Cu gândul negru și senin,
Sunt pene arse ce aicea
Miros a dulce-crud venin.

Și sar… de am sărit îmi pare
Că lacul e deșert milos,
Căci soarele aici mă are
Drept astru singur-dureros.