mă cuprind în brațe de departe-ai crede
că m-am întâlnit cu mine după ani
nu rostesc discursuri lungi
deștepte
ci mă caut după gologani

dragul meu tovarăș leneș trup
hai în cimitir!
să bem!
- ia-o tu-nainte… îmi surâde –
să îl las în spate când am banii?!
- după dumneata te rog… eu îl îndemn

dinapoi n-ai zice că arată
ca un vis urât din ce am fost
numără cu degetul castanii
care va să zică nu e prost

uite carnea – multă deodată –
nu-l arată rău chiar peste poate
- unde e? ah! s-a simțit privit
- ia colea-ntr-o margine de carte

când deschidem poarta ne mirăm
poza noastră pe-orișicare cruce
- nu te supăra că-ntreb vasile
dar aleea asta unde duce?

tulburat scot sticlele de vin
beau și eu
întind și lui
- băiete!
orice drum pe care nu l-ai scris
se termină brusc într-un perete

- bună seara! zice-un polițai
actele vă rog
- sunt scriitor…
- cu atât mai bine îmi răspunde
scrii cu vin? dar știi că ai umor!
ce visezi se-adeverește…
cu glas tare îți vorbeai te-am auzit

hai la secție la noi pereții
sunt anume pentru-așa vorbit

morala:
unde dai și unde crapă!
cu o vorbă sapi o groapă…