Salcamul in floare isi scutura creanga
Pe umeri imi toarce cu blande ninsori,
O luna salcie imi musca falanga,
Ma cheama in dansuri perechi de strigoi.

O mierla si-o buha se-ntrec sa imi cante,
Dar cantecul fals cu pierdutu-i ecou
Izbeste in van in urechea mea stanga
In care se-nalta semet un ghetou.

Miinile-mi poarta cate-un sarpe-bratara,
Otrava dulce se prelinge pe san,
Glezna mi-i prinsa in matasa de broasca
Si-un greier ma-ndeamna, siret, sa raman.

Aproape de ziua, ma las ispitita
De vantul ce-adie prin crengi de salcam,
Un fluture alb imi sopteste ca-s vie,
Inima-mi canta in franturi de cuvant.

Si despuiata de frunzele moarte
Privirea-mi se-nalta tintind catre cer,
Ma-nvaluie-n raze un soare molatec,
Din ochi imi respira plapand ghiocel.


Gabriela

10.05.2002