Și uite-așa a tot creat
până din coadă
nu i-a mai dat de cap.
Flămând a luat un măr din pom.
Sătul, i-a zis cotorului : ”fii om”.
Emoționat și neștiind ce să-i mai spună,
l-a aruncat pe jos în humă.

De atunci tot face valul spumă,
iar apa umblă de nebună
pe-o coastă lipsă,
cu mareea-n lună.