Eu și Ulise
-scrisă la Troia-
Ehei,ce vânt ne latră
Și cum își face voia
Printre copaci și piatră
ÃŽn legendara Troia.

Parcă nu vânt se-aude...
Razboinicii bat surle,
Iar dinspre vremi zălude
Sfărâmă timp în surle.

Ulise mă îndeamnă:
-E gata calul,iată,
Să mergem înc-o toamnă
Și înc-o iarnă toată!

Nu pot să plec,iubito,
M-aștepți și țeși la vise...
Cărarea-am părăsit-o,
-Te-mbrățișez,Ulise!

Ne mai vedem la anu*
Și în alți ani, ehei...
Ia-ți, dară, Cal Troianul
Și-mbarcă-i pe ahei!...