citeam în stol de fluturi auspicii
de piază rea cutreierată vara
pe sub cariatide albe, de ospicii,
unde zorii zilei ne dau bună seara
când înghițim pastile gură-n gură
numai așa, să ne mai treacă timpul
rămas mască postumă în bătătură
de deget mare umezindu-ți slipul -

plictisul de îți dă târcoale, îndată
ne vom sui din mers pe caii verzi
de atâta tencuială rumegată,
iar de-om cădea, iubito, ce-ai să pierzi?

doar un priveghi cu ștergar nou la poartă.