Iubire, sunet argintiu,
lumină-n apă, lunecare,
de unde chemi cântând, din care
aur adânc arzând în mare
mă tot îndemni să vreau, să fiu?

Vie te joci cu multul viu,
iar și iar la tine lunec,
mă fac auroră, mă-ntunec,
acu-s văpaie, acu fumeg,
fără-ncetare mor și-nviu.

Cu tine infinit mă-nbiu,
pe toate limbile te laud,
aud ecou și parcă n-aud,
ci de-mi șoptesc că-n van te caut
te strâng la piept fără să știu.