O seară tristă, mohorâtă...
Doar suflul vântului s-aude...
Doar scârțâitul ușilor și ploaia
Ce se revarsă în stropi mari.

Un vânt rece se strecoară
Pe fereastra larg deschisă,
Ceru-i de-un senin candid...
Umezeala-i dureroasă...

Clipele trec iute,
Asemeni păsărilor călătoare,
Lăsând în urmă regrete
Și vise pierdute-n adânc...

Atmosfera-i bacoviană
Și clipele ce trec m-apasă,
Þotu-i trist; e rece și sălbatic!
Totu’ e vitreg! Vreau să mor!

O seară tristă de toamnă:
Tot se scufundă-n tenebre,
Frig, și ploi ce cad mereu,
Provocând melancolie...