eu am pictat găoacea cerului cu păsări de pradă
va veni un tîlhar și se va așeza în mijlocul crucii pe care o fac
cuiele păstrează urma durerii sau a dezmățului?
zarul cu fețe nevăzute
e rostogolit pe masa regelui pînă îl înnebunește
falsa profeție momeala torțele împing lumina
spre fundul încăperii unde aștept.
cel ce te iubește o să te vîndă cîndva, spui tu.
alerg și înapoia mea încremenește mișcarea
urma piciorului gol sub vîrtejul de frunze
scriu: părul femeii seceră iarba uscată uitarea o
limită pur întîmplătoare a ființei
ce vei împărți doamne celor ce
îți cer să li te arăți ?

în aer plutește încă splendoarea interogației…