în genunchi


presimt în valuri foamea de mal și-n cârlig
o agățătoare de carne
vreau să mă izbesc de tine cu viteza cu care
inima s-a lipit deja de ochiul tău
ca o meduză băloasă pulsândă
și cine îndrăznește să-ți semene năuc
dispare în clipa în care scoți
asul dintre coaste
sau ridici senin bărbia către cer
mor prin propriile mele mijloace
îmi astup urechile cu pământ
nările cu crampoane și gura cu foc
vreau să mă izbesc de tine ca lumina de geamuri
să mă preling pe toate suprafețele tale
rânjind dureros peste colțuri
să primesc la capătul șinei
numele tău
învelită în el ca o clătită cu iubire
să nu mai fie nevoie să te chem
niciodată
cu gura


în somn


mâinile sus doamne
întinde-le peste mine
desfă-ți picioarele
nu mișca
îți percheziționez umbra
umblă vorba că atunci când dorm
ea îmi vagabondează pereții
coagulați
neputințele mele

ai curaj doamne lasă prostiile
și trezește-mă
odată cu tine



la masă


stau corbii pe margini eu bag în mine
iar ei îmi sfârtecă spinarea
nimic nu se pierde totul se colorează
cum aripa mea în hrană cum inima mea în ochi
cum sângele meu în om cum tu doamne
în mine


în gol


privirea asta a mea
săgeata asta căpruie
trebuie să ajungă undeva

trebuie să ucidă