agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-05-16 | [This text should be read in romana] |
A fost o vreme cand ploua cu pasari.
Mi se parea mie. Si erau albe, si plecau dintre maslini Sau evadau din colivii ingeresti. Erau mii, milioane, si ma plouau atat de tare, Incat eram uda de pene pana la piele. Eram singura prin ploaie Si fugeam. Iar stropii de pene Imi albeau pantalonii negri de viata Cand tropaiam prin baltoace. Mi se parea ca lumea ma priveste sceptica De pe la geamuri sau de sub umbrele; Dar eram demult singura pe pamant. Disparusera si ele, casele, Si ei, copacii, Si el, pamantul... Alergam prin cerul de pasari albe, Ravasind stelele si imprastiind norii. Nu ma gandeam de ce merit zborul alb, Pentru ca n-as fi reusit oricum sa-mi amintesc; Uitasem si cum se gandeste demult. Simteam doar, fara sa gandesc ca simt, desigur, Si ma simteam idee Fara sa stiu ca ideea se gandeste Acolo jos. Si as putea sa povestesc la infinit De zborul meu de-o clipa, inconstienta clipa, De zborul meu spre dupa infinit. Si ce ciudat! De fapt, nu-mi amintesc concret nimic, nimic, nimic... Dar stiu...Am fost odata o pasare alba, Care plouam...O stiu...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy