ne regasim in zori flamanzi de libertate
ne avantam in noapte saraci de Dumnezeu
ne cerem izbavire pe-o dulce sarutare
ne micosram cu timp si cu orice greu

ma regaesc in noi flamnda de zbor
ma avant in noi saracita de dor
ma cer in noi o clipa de placere
ma micsorez in noi cu fiece tacere

si mai exist chiar daca inca se moare
si mai exist desi cad din picioare
mi-e spatele rece cu soarele in suflet
mi-e gandul tot mai jos si far de rost anume

tusesc atat de aspru si calda agonie
e meritul meu astazi ca am cules prea mult
furand din vesnicie o clipa si un zambet
ce nimeni nu le-a avut caci nimeni nu le- a vrut

acum ma sting cu lacrima uitata
in coltul camerei inchiriate
si intr-o zi cand va fi iar culoare
voi alerga zambind spre eternitate.



17 mai 2002 , brasov