Pe pereții camerei mele
intunecoase
printre țanțari zace postludic
un mort

un păianjen
proaspăt storcit de
papucul meu gumilastic –
ce crimă –
a vrut să mă violeze

stă de câteva ore acum
cu capul spart
cu oasele iesite prin piele
putrezește
i-am aprins o lumânare
cu aromă
de tămâie –
de-astea am –
de la părintele Peiu
s-a mai dus mirosul de
cadavru
liniște ! liniște mă s-aud pichamerele
au inceput
să înjure
e dimineață
ciorile din pădurice cântă
Veșnica Pomenire
țanțarii si muștele râd
ce crimă…