O umbră ușoară, la fel ca un nor
Ce trece prin zare făr-să se oprească
Se-apropie-ncet și vrea să vorbească
Dar cei ce-s în sală-l aclamă de zor.

El nu se impune, nu vrea să-i silească
Îi lasa să-și facă plăcerile lor.
O umbră ușoară, la fel ca un nor
Trecut-a prin zare făr-să se oprească.

În cântec își pune și suflet și dor.
Iar către sfârșit începe și plânge
În juru-i, încet, cortina se strânge,
Și-atunci când termină, dispare ușor
Așa... ca o umbră, de parcă-i un nor...