viața e fumul ce ne macină plămânii
dragostea secunda fără plămâni
eu văd doar filtrul cu puțin ruj pe el
morții nu vorbesc doar îngână și se uită la ceas

mai e puțin și-o să avem același vis
cu aceeași plajă aceeași umbră în costum de baie
ploaia ne dizolvă umbrela
umerii ne sunt înfipți adânc în nisip
e cald aici
prea cald pentru portretul fetei cu ochi verzi
și coroană de spini
n-am decât un creion și multă apă
iar sângele ei îmi hrănește minutul ce a trecut