Stă albul morții-n cimitir

Fiori de gheață rău mă prind
Când dau să deschid poarta,
Din ramuri curg și mă cuprind,
Și vor să-mi schimbe soarta.

Sunt umbre rătăcite-n vis
Ce bântuie-n neștire,
S-au aruncat ieri în abis
Și azi revin în fire.

Din cimitir nu vreau decât
Mormântul vieții mele,
Să-l curăț de păcat și-atât
Să știu în clipe grele.

Că mi-a păsat de umbra mea,
De îngeri și de stele,
Că sub o pată gri de nea
Stă albul morții mele.