Fug clipele tăcute-n zbor,
Iar eu mă plec în fața lor,
O ceață densă-i drumul lor
Alimentată de un izvor.

O cupă spartă-i timpul meu
Și un lac plin de mistere
În care eu mă scald mereu
Și-ncerc să prind din el putere.

Prea multe clipe au trecut
Tăcute, fără să mă anunțe,
Prea mult în ele am crezut
Și-am ajuns la bătrânețe.