Din penumbra funerara a crucilor
Decazute datorita telului lor
Se aude vocea orfanului
Pierdut in lumea prea des potrivnica

Iar Mama Natura e ca sufletul sau
Acum in momentele de intuneric
El isi ridica mainile la cer strigand
Catre acel Tata niciodata uitat:
"Multe iti mai sunt incercarile tale,Doamne!"

Viata sa este moartea ingerului
Si noi suntem vinovati pentru asta
Iata copilul nostru,al tuturor,
De care in spatele pretextelor,
Ne ascundem orbiti de frumusetea sufletului sau!
Suflet dat uitarii,suflet sortit mortii!