pajiști de câini roși precum
vintrele de pe tulnicul din oglinda apei
o velieră ce duce timp
către trebizonda
acolo unde apa e mai tulbure
decât ochiul plin de carne

bulgări de ocru cresc
pe părul fetelor
pe-o pernă de piatră
se taie oglinda iar
sub apă se latră
acolo turme întregi pasc
mai lungi cu un pas

ochii aprinși în far fire de nisip curg
către trebizonda
nu poți să știi
când mai răsare soarele
ochiul nu vede ca o mătase
umedă de-atâta sânge curs
în noaptea apelor