Când a fost să plec în lumea largă
Și destinu-n cârcă să mi-l port
Fericirea a rămas acasă,
Fericirea n-are pașaport.

Că așa-i în țara nimănuia,
Vameșii prin sânge-ți scotocesc
Să nu iasă clandestin din Þară
Nici un strop din tot ce-i omenesc.

Numai dorul s-a ascuns în mine
Și blestemul de a fi poet,
De aceea umblu printre oameni
Scotocind prin suflet - indiscret.

... Lume bună, unde-i fericirea?
Dorul greu în suflet de ce-l port?
Fericirea ne-a rămas acasă,
Fericirea n-are pașaport.