Jos, în uriașa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foșnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună
Să-ngenunchi, așa cum sunt, scofâlcit și cu chelie,
Să-mi așeze pe creștet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros amețitor peste dușumele –
Se prăjeau într-o tigaie nesfârșită chiftele –
Și era o dimineață posomorâtă și amară
Din anii de școală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Și, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Și-am zburat apoi greoi și vâscos
Până-n dantelatul orășel de os
Unde și ieșiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă știri despre oribila crimă.
Eram vesel și copilăros
Și dansam chiar de bucurie într-o curte din dos:
Tocmai intrase pe portița de piatră
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare mulatră.