te pierzi cu firea
nimeni nu te bagă-n seamă
vorbele tale sunt în altă limbă
una care sună ca un ceas deșteptător
la trei dimineața
se-ntorc toți pe partea cealaltă
ne deranjezi

ce mă fac cu tine suflete
ai deschis cerurile prea devreme
și în pragul lor stai negru de supărare
îmi iau acuarelele și îți desenez un zâmbet
larg, galben, straniu pe fundal
așteptărilor tale le pun doi ochi triști
îți arăt în fereastră: privește-te

oftezi și pentru prima oară
înțeleg ce spui șoptit
e o întrebare:
vrei să mai stau sau plec?