ne toarnă noaptea tuș în vene
de unde venim noi pașii nu mai sună

măsurăm intersecțiile ude la circumferințe
un om strânge în urmă
altul coboară

ziduri stropite cu umbre încep să se nască
în drumul mâinii tale degetele se repetă
până să le atingă conturul
și să se stingă

ovale de apă ne împrăștie umerii pe străzi
vin copiii să ne adune în borcane
alături de bile și trefla de șapte

îți tremură trupul la gândul că plouă

și dacă or să bată clopotele
o fac pentru că nu au pe cine pedepsi