M-am răsucit în jurul ei
Și un cap de cerb purtând ramuri de coroane
Îmi urmărea umărul de ceară moale
O față de bufniță nebună,
Urechi de lup îndrăgostit,
O barbă de capră îndoliată,
Dansând scârbos tango
Într-un cântec de doliu maroniu
Fredonat de masca mea bleu pal.

Ea, cu mentalitatea iudeo-creștină;
El , cu coada de cal răsucită amar
Plimbându-se ieri prin Grota de la Cabreret
În istoria internă a fiecăruia
Fără bizarerii ruginite,
Doar un cuplu fără glas,
O nimfă răsucindu-se în jurul ei
Satirul explorând ciobul
De sub pielea orbului plâns
Pentru durerea osului devenit azi aer.

S-a rătăcit printre urâțeniile
Felinarului de lângă intrarea secretă
Cu un fir de jurnal electronic multicolor
Și cel puțin trei mituri inerente
Lovită, săraca, de 7 contraste tari…
Și un gând electrocutat de vreo amintire
De-a domnului Tăcut
Cu pas semideschis de destin -
Sărutul meu a alungat frisonul.

Și-a împărțit o dată iubitul
În „istorii mici” rădăcinoase și urâte
Cu gheare mari de urs epuizat
Pline de nopți de gestație și panică
Unele zburând deasupra oceanului
Altele, căzând pradă circuitului public
Scindat de o frunză uscată de smochin.
Capcana pentru mistere
A întregit dansatorul de cronici
Și, implicit, ispita scrierilor despre Gulag.

Azi sunt răsucită în jurul ei
Cu pata de cerneală pe ceara moale
Atrag spațiile străine spre centrul Infernului –
M-ating pe umăr file de călători uimiți;
Suspinul mângâie ispita ridicolă,
Lacrima, curierul de dimineață;
Scopul, relația empatică de ieri;
Foamea, corpul fragil de hârtie mototolită
De răspunsul eliberator al sfârșitului de epocă.
Eu tremur în frigul negru de memorii,
Ea visează privirea tăcută a tangoului scârbos.