Dormea totul si noaptea pustie
Era rece si cuprinsa de agonie,
Doar vantul se mai auzea
Cum prin crengile copacilor urca.

Pasarile dormeau si ele
Sub bolta cerului cu mii de stele,
Si cate o stea in gol se prabusea
Caci se mai duse sufletul cuiva.

Doar in departare se mai vedeau
Cateva lumanari stinghere cum ardeau,
Dar si ele se stinsera intr-un final
Vantul devenise prea brutal.

Era semn ca furtuna va veni
Sau ca din nou un alt suflet va pieri,
Numai cativa caini mai latrau
Cantecul mortii parca il cantau.

Si el zacea acolo in tacere
Trupul sau nu mai simtea durere,
Si sufletul plin de pacate pleca
Caci in marea Raiului se va spala.

Ne privea de acolo de sus
Unde soarele seara de seara a apus,
Pleca de unde nu avea sa se intoarca
Intr-o lume tot vie sau poate moarta.

S-a inaltat si ca o torta lumina
Era sufletul ce avea a ne veghea,
Dar tot el rece si plapand
Ne va judeca curand.

Scartaie portile la cimitir
Pe rand se usuca,crin cu crin,
E totul trist si totul mort.
E un nimic,dar este tot.

E tot ce nu-ti doresti sa fie
Nu e realitate dar nici feerie,
Dar e ceea ce se intampla tuturor
Chiar daca sufletele celor vii mult mai dor.

A inceput sa ploua pe pamant cu suflete
In adancurile lui sunt trupuri putrede,
Ce ar vrea sa iasa la lumina
Sa mai traiasca macar o zi senina.

In cimitir doar bufnita s-aude
Se vad cruci pe morminte sumbre,
Se simte atmosfera incarcata
E liniste si vegetatia e moarta.

E tot ce nu-ti doresti sa fie
Nu e realitate dar nici feerie,
Nu e nici vesel dar nici trist
Este doar jocul vietii in care esti prins.

E-un joc ce il jucam cu totii
L-au jucat si strabunii nostrii,
Si-l vor juca si cei ce vor veni
Care acum nu sunt nici macar copii.