adică eu de ce să nu
mă arunc de-a curmezișul trecerii tale
răstignindu-ți toate neînțelesurile lumești
izbindu-te-n moalele capului cu câte un miez de noapte
pe care să nu-l mai poți uita
câteva vieți de-acum incolo?!

adică eu de ce să nu
te despic cu răbdare de măcelar
în fâșii inguste de lumină și întuneric
strângându-ți fiecare picătură de timp în căușul inimii
iar când mă voi fi săturat de tine așa dezmărginit
să te impletesc o dată pe față, o dată pe dos
până ce o să-ți scap un ochi în negura
neputințelor firești?!

adică eu de ce să nu
mă pot tăvăli prin anotimpurile tale
așa cum îi sta bine oricărei păduri din când în când
iar când te-o păli cheful să-mi arzi câte o furtună-n breton
să mă știu putred-galbui sărutându-ți glezna udă
până ce mi-o ingheța prima zăpadă între masele?!

adică eu de ce să nu
orbesc de furie dacă vreodată te vei aduna
de prin toate cotloanele trupului meu
și grabit și frumos și frumos și frumos
vei hotărâ de nebun ca e cazul să speli putina
de cealaltă parte a luminii?!

adică eu de ce să nu
mă apuc de brăzdat atunci toate chipurile cioplite
și când nu va mai fi rămas nici unul
să-mi dreg existența mediocră
și să-I urlu plin de tupeu
până imi crapă crucea in spinare:
Bă, ce faci?
Iți arde de glume?!"