mi te închiupui scuturând sita plină cu gânduri
mâinile tale par să caute ceva
într-un timp se vorbea despre tine
nu mi te închipuiam niciodată pradă ușoară
acopereai șoldurile tale rotunde ca niște pâini calde
cu pânză roșie iar ei scriau
ca ai buzunarele doldora cu scorpioni negri
îi culci cu tine în pat unul pentru ziua de ieri
altul pentru felurile monotone în care ți se spune
bună seara sau a venit poșta dar astăzi
sunt doar lucruri fără importanță
uite că mă las de meseria de spion
închid ochii știu că mâinile tale au fost predestinate
să scuture sita asta de gânduri
ca mai apoi să pretinzi tot felul de imagini
cu suferinzi numai de tine știuți
mă ard flăcările șoldurilor tale o dată
și încă o dată pentru că Iadul e același