arena-i plină-n vânătul amurg
de vene-n care lacrimile curg
amestecate-n limfă și în sânge
și gâlgâind din șapte răni adânce
pilaștri grei și sumbre colonete
proptesc ogive nalte, desuete
și coatele-s proptite-n balustrade
și spada desenează brusc parade
un piept în față, capa roșă-sânge
un dans - și-n inimă acum împunge
prin greabăn animalul din arenă
se bulucește sângele în trenă
împleticite membre se înmoaie
și-i mort. urechea neagră calm o taie
cu un cuțit măiastrul matador

amurgul cade-ncet, monocolor