Până acum mă regăseam în păsări,
Tot timpul mi-a plăcut să zbor…
de ce m-ai făcut să iubesc marea și m-ai îndemnat să mă transform?
Credeai că o să-mi recapăt nemurirea?
Îmi plăcea să mă joc cu văzduhul și să-mi desenez destinul
pe frunzele copacilor
acum, învăț să înot
Și totuși mi-e sete,
mi-e sete de văzduh,
mi-e sete de privirea ta.
Oare știi că doar în ea mă vedeam pasăre?