Prefă-te în lumina ce-mi lunecă pe geană,
Prefă-te-n visul dulce ce strigă și mă cheamă,
În aerul și apa de care mor de sete
În sangele din vene tu prefă-te.

Și prefăcut de-ai fi în roua dimineții
Să țin în palma mea din picătura vieții.
Să sorb din tine iarăși cu ochii-nfierbântați
Să-mi scutur anii grei ce i-am făcut uitați.

De te-ai preface încă în lacrimi nestemate!
Ce strălucind în soare, le-aș aduna pe toate,...
Aș străluci ca tine, din nou aș lăcrima
Preface-ma-ș cu tine, în vis de aș putea.