In mijlocul verii dezgolite
Toamna purtand pe umeri torentialele ploi
Noroc ca iubita
Are o umbrela noua
sub care incape numai ea
Eu iau la brat ploaia
Si caut urme de cer
Pe sub nori
Ni se frange vara
La jumatate
Lanurile de grau aurii
Se preschimba in noroi
Au ramas o gramada de vorbe
Nerostite
Metafore despre o dragoste arzatoare
Mai albastra ca niciodata
Marea la televizor
Ramane calma
In timp ce
Bucurestiul isi varsa inca matele
Pe toate arterele
Tarnacopistii aseaza borduri plutitoare