Ti-am pus o pecete in frunte,
O pecete ce arde.
Te-am insemnat să vadă toti si să plece ochii
Fără a-i putea ridica.
Să treacă, să te priveasca si să tacă
Si să le simti privirea că-ti mangaie ceafa.
Si-n spate arsura vorbelor cu aschii de stâncă
Si gheată.
Să mergi fără putină de a te opri
Legata să fii...
De drum si drumul de tine
Te blestem !
Să iti porti pecetea !
Te blestem să nu poti scăpa de ea
Niciodată; să râzi, să plângi si să urli
Sub povara sa.
De ce ?
Iti spun eu :
Ai fost insemnată...
Cu dragostea mea !