Voi ați vrea încă să șovăi,
să-mi fie mereu frică să respir regulat;
de aceea m-ați aruncat într-un sertar
și ați stins lumina
ca să nu spun nimic despre mine;
stau ghemuit în întuneric
și încerc să-mi țin respirația;
bâjbâi printre confuzii și promisiuni
mă holbez la viața mea izolată fonic;
de azi încolo nu mai folosesc la nimic
căci m-am maturizat ireversibil și deplin;
așa că lăsați-mă în pace
nu sunt decât o șosetă desperecheată.