...Si pentru ca Dumnezeu mi te-a dat intr-o zi de
iarna, numindu-te minunea mea, te iubesc...
Si pentru ca ninsoarea mi te-a daruit, in numele
unui fulg de suflet ametit, intr-o zi primavarateca a
fluturilor de nea, te iubesc...
Si pentru ca nu a fost nimic pana la tine, si nici
dupa, si nicicand altcumva, imi predau inima ca
ofranda Marelui Nevazut, iubindu-te...
Si iubindu-te, te iubesc din nou, ca o inmugurire,
ca o chemare, ca un popas in lumina, pentru ca esti
minunata... Si pentru ca iubirea ramane, si pentru
ca tu esti totuna cu iubirea mea, am dreptul
tulburator sa te
iubesc in toate chipurile revelatiei tale: ca pe o
floare, ca pe un vis, ca pe un lujer carnal, ca pe o
stea cazatoare amintind de fecioria unei mame, ca pe o
crenguta de brad asezata langa tampla, mirosind
proaspat si frumos a tine, a cer, a paine calda, a
icoana si a sarutare...
Iubindu-te, iubita mea, ma intorc mereu la tine,
pentru ca, pipaindu-te cu privirea pana in
strafundurile fiintei mele, sa te iubesc din nou...

Te iubesc! Te iubesc usor, ca valul care se-nfioara de
gandul ratacirii, dar si ca tarmul care ne
asteapta neobosit, ca frunza tremurand de roua, dar ca
si cerul instelat de dincolo de somn, ca apa pe
care o sorbim in neodihna noastra, dar si ca pamantul
pe care stam si visam, plangand, la toate
acestea...Si te iubesc spunandu-mi tie ca te iubesc
iubindu-te in mine ca pe tine...

...Tot locul e gol fara tine, si raurile seaca fara
tine si nu am nimic fara tine. Cand nu esti cu mine ma
simt fara odihna si pustit...

...Te iubesc, asa cum esti, floare si fluture,
dansandu-te in suflet, ca pe o franghie de matase
asezata intre dragoste si nevoia de a te respira!...

Sufletul meu are forma chipului tau, iar iubirea ce
ma locuieste regal esti chiar tu! Si tu, iubirea mea,
imi dai stralucire, ma rotunjesti, imi sporesti
gingasia, ma faci fericita cu-adevarat, ma inveti sa
daruiesc, sa ma daruiesc, ma innoiesti... Iubindu-te
cu dor si durere, rugaciunea mea devine rugul pe care
arde puritatea albastra a flacarii tale, facand ca de
jur imprejur licurici bezmetici sa se joace mirati
de-a iubirea, nestiind nicicum ca ceea ce traim noi nu
se poate imita...

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a
face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta,
durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o
singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu
gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei
fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu
gandesti decat pentru a o face fericita; a turna
maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi
indurerate, placere in suferinta si suferinta in
placere, adica a intruni in sine toate contradictiile.

Pentru a iubi trebuie sa crezi in perfectiune si sa
gasesti perfectiunea in fiinta adorata.

In cuplu, dragostea -ca tensiune pura, apriga si
mancata de gelozie- dispare; celalalt se percepe prin
traire, nu neaparat prin vizualizare; ii constati doar
lipsa, nu si prezenta - vezi cand nu e in preajma ta,
nu cand e; din obisnuinta, il intuiesti doar cand a
plecat de langa tine, nu cand e permanent alaturi...

...Dragostea este pasagera si tocmai de aceea este
frumoasa. Totdeauna ramane in noi radacina unei iubiri

- ceea ce este esential si profund, de altfel; de
aceea nu putem uita asa usor...Orice om lasa in noi o
urma,
orice frunza dezechilibrata de vant ne face sa
tresarim, orice umbra ne incarca de nelinisti, orice
celula care deja ne doare de atingeri precedente nu o
vom uita niciodata; tocmai in acest sens al alinarii
inchidem ochii de fiecare data...cu ochii deschisi
nuse poate plange...

Iubirea este poezia simturilor. Ea are soarta a tot
ce este maret in om si a tot ce naste din gandirea
lui. Ori este ceva sublim, ori nu este deloc. Cand
exista, exista pentru vesnicie si se amplifica din ce
in ce...

Daca nu ar exista timp
As asculta bataile inimii tale.
Daca nu ar exista parfum
As mirosi mireasma trupului tau.
Daca nu ar exista stele
As privi scanteile din ochii tai.
Daca nu ai exista tu,
Nu ar fi parfum, nici stele
Si nici iubire pentru noi doi.
Mi-e dor fiindca esti
Si mi-e dor fiindca sunt.
Te simt in tacerea ce ma-nconjoara
Te simt in uitare
Si in cuvant,
In cerul albastru te simt,
Te stiu, intoarce-te...
Pentru ca esti si daca sunt
Vom fi noi doi.
E vara, va fi ca prima data,
Uitare e si plang
Pentru sarutul
Pe care intre buze-l strang.

...Viata mea, ciudata si azi si inexplicabila pentru
toti cunoscutii mei, nu are inteles fara tine...Nu
stiu de ce esti o parte intregitoare a tuturor
gandurilor mele, nici nu ma preocup s-o stiu, caci nu
mi-ar folosi nimic. Dar este o legatura cu tine
neexplicabila, denu intre viata ta si a mea, dar
desigur, intre a measi tot ceea ce te atinge pe tine,
intre a mea sirasuflarea ta pe pamant...Tu nu stii cat
te iubesc. Atat de mult, incat mai bine as intelege o
lume fara soare, decat pe mine fara sa te iubesc...
Pana in ceasul dragostei, trupul ne serveste doar
pentru a trai. Dupa aceea simtim ca trupul are
existenta lui proprie, visele lui, vointa lui, si ca,
pana la moarte, va trebui sa tinem seama de el, sa-i
cedam, sa ne intelegem cu el sau sa-l infruntam.