de ce ăilalți încearcă să șurubărească ceea ce ești?
spune ceva stupid
cum ar fi ceva de jurnal, un patetism, ceva
o emisie judecată și molfăită îndelung în gura mută
și dacă nu-ți iese, improvizează
Viața e curată și albă ca prima pagină de caiet de școală primară

acum
fă sa doară
tot ce spui și toate urmele pe care le lași
fă să fiarbă lumea asta
Aruncă cu bățu’n baltă...sunt demențiale cercurile

doar ții pe degete timpul și puterea
cu un șut gonești scârba și nepăsarea
ca un gavroche cu mâinile înfipte în nădragii rufoși
Sfidează, că poți!

ce treabă ai tu cu femeile cu bărbații cu moșii și curvele cu depresații și cu analfabeții cu infectații sufletește?
ziua începe direct din noapte
și gândurile din târșâitul pașilor pe strada
goală
Urlă și miștocărește, că poți!

dă dracului tot
semințarii de pe scările de bloc să se uite la tine cu privirile lor bovine tâmpite de bere
unde-i bere e plăcere
tu mergi în calea ta
fix în urma șuncilor din blugii trendy, calcă-i pe șlapi

dormi în poeziile din mintea ta
învelește-te cu flashurile lipite de tine ca anunțurile de stâlpi
culege-ți degetele rupte de pe jos
o să mai calce multe tălpi pe ele
mare durere!

n-o să fii niciodata asimilat de gloată
nici măcar pe marginea cercului n-o să atârni
doar în lumea ta mergi în mâini pe frânghia aia subțire care-i
secunda ce-o strivești

îmi place cum știi să trăiești
gata de drum