Nu vedem nimic interesant în a inventa roata Ceea ce ne incită pe noi este ideea de a învârti pătratul

Pământul se rotește cu tot universul în jurul lui
Totul se învârte în jurul cuvântului pentru că la început Cuvântul a fost
Totul este poem totul este poem poeme suntem si noi și toți voi și tot ce se învârte în jurul nostru

Cea mai frumoasă formă este forma cea mai pură

Metafora este metamorfoză

Cuvântul are o mie de chipuri
De două ori mai multe mâini cu care ne poate prinde de patru ori mai multe picioare cu care poate alerga prin noi
Cuvântul are o mie de cozi
Nimic nu-l poate naște nimic nu-l poate omorî
Este anterior tuturor și nu cunoaște binele nici răul și nu cunoaște urâtul nici frumosul
Forța creativă și expresivă a unui text rezidă în sensul și în sonoritatea cuvintelor în posibilitatea de a inventa și organiza metafore în întregul în care ele au fost așezate
Două cuvinte deja o metaforă
Două metafore deja un poem
Cuvintele în esența lor trebuie să plângă să râdă să viseze să fie umane și divine în același timp să exprime dragostea erotismul pasiunea sufletul sângele și moartea

Poemul nu trebuie să cunoască tot trebuie să cânte mult

Natura este fără de capăt
De aceea se tot împrăștie ea în toate capetele
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l știm este că nimic nu poate fi știut
Cunoașterea luciferică este ceea ce căutăm noi Nu vrem să potențăm numai misterul vrem să-l potențăm și pe Blaga și tot ce a crezut el că trebuie crezut

Nu căutăm suprarealitatea pentru că este realitatea poemelor noastre
Bréton și Eluard s-au oprit acolo unde abia începea totul

Nu căutăm fantasticul pentru că el este în ceea ce scriem iar ceea ce scriem este în el

Nu căutăm nici visul
Cuvintele noastre nu se trezesc niciodată

Recunoaștem ca premergători unii dintre artiști la fel cum îi recunoaștem pe toți
Toate cuvintele scrise înaintea noastră sunt și ale noastre
Toate curentele artistice apărute înaintea noastră au fost mamele noastre
Nu semănăm niciuneia dintre ele avem câte ceva din fiecare

Credem cu tărie că cea mai mare greșală a secolului trecut a fost îndepărtarea de sentimentul sacrului
Sacrul este ceea ce vom explora mai cu seamă
Aderăm la părerea lui Eliade conform căreia omul nu pote fi conceput separat de credința lui în suprauman
Miturile și credințele vechi sunt sursă de inspirație pentru noi
Fără deosebire de rasă și de culoare
Nu există religie superioară există doar sentimentul sacrului

Ceea ce încercăm este să descoperim generalul în particular și particularul în general

Ceea ce credem noi este ceea ce nu poate fi crezut




Cine știe a câta zi de la facerea cuvântului...