-Domnia-ta, Nefericire
eu număr, te-ascunzi
și te găsim, bine?
-Bine! - spuse ea țâfnos;
"ain, țvai, polițai, drai..."
N-apucai
să zic mai mult
și s-a ascuns...bine.
-Hai s-o căutăm în doi:
EU o strig,
ea - iese,
TU îi dai cu paru-n cap, bine?
-Bine! - îmi spui tu, privind la ceas.
-Hei, Nefericire! ești
sub tocul din pantof. IEȘI!
pac!
-Hei, Nefericire, ești
pe fruntea cântăreței chele. IEȘI!
pac!
-Hei, Nefericire, ești
într-o barbă, sub breton, în
boz`nar-între chiștoace, pe
sub unghii, într-o buclă verde-albastră, într-o
verighetă lată sau o
lacrimă de fată și
în unda Dunării și
sub roata trenului, în
casa românului și
în palma ei și-a lui. IEȘI!
Și-a ieșit de peste tot...
Te-ai uitat la ceasul tău,
te-ai grăbit; și ai
uitat să dai...
Ai uitat c-o ai??!!