se spală pe ochi zorii zilelor mele
pornind pe drum către noapte
fruntea pierde în iarba tăcută
fructe verzi uneori fructe coapte

cățelul latră sărind împrejur
străin îi sunt dintr-o dată
ramuri întinse pom-poet somnambul
îngrozesc trecătorii la poartă

cum iarna pe gard zidește nămeți
pe glezna-mi se rânduie frunze
fântâna își saltă braț înecat
întoarnă-n adânc și sete și buze