se apropie toamna cu trasee galbene
și se înghesuie în venele noastre
care nu își ascund frigul
în buzunare
așa cum facem la semafoarele vieții
unde culoarea roșie
se aprinde pe fețele noastre chircite

este extrem de roșu de la o vreme în viața mea

și trecem

se lipesc frunze de tălpi
sau
nu am băgat de seamă cât suntem de împreună

și totuși

autobuzele ne stropesc de la dreapta

nu avem umbrele dar lasă că au ei

nu se mai văd demult cai pândind la colțuri

dă lumea mai încet sau împinge-o că nu te mai aud

cu toate astea liniile galbene au început
în strada mare să nu prindă forme

poate e devreme să fie prea târziu
dar uite
agentul din intersecție
ne face semn
să și trecem în acelaș timp