Cum să spui că ești măr
când îngropat în pământ până la cer
ții soarele între dinți?

Cum să spui că ești pom
când afundat în fruct te decojești
până la ultimul cuvânt?

Cum să spui că iubești
când roibii îngenunchează de sete
și îți cerșesc lacrimile?

Nu, nu poți să spui că mâna
e mai puțin inimă decât vântul,

nici că iubita e mai flacără
decât fântâna din pântece,

sau că moartea e mai lacrimă decât
pruncul ce te privește întrebător.