Din propriul tău mormânt revin-o,
ÃŽn lumea asta vie,
Să vezi cum soarele apune
În fața ta,se stie.

Și-apari în chip de înger blând
În fața omenirii,
Să semeni pace printre ei,
Un bun ce-i sfânt,al firii.

Tu,sfânt poet,ce naști din nou
Din negurile vremii,
Te-aștept s-apari ca un erou
Din colțurile lumii.

Privește-n jur,te minunează
De tot ce e frumos,
Iar răul fă-l să se afunde
ÃŽn iadul cel de jos.

În cer ridică-i pe cei buni
Cu sufletul de aur,
Iar de vei vrea,tu să le pui
Cununi sfinte de laur.

Alină sufletul ce cade
Rănit,prin bălți de sânge.
Alină-i dorul nesecat
Ce-ncet prin vene-i curge.

Să-i fii aproape la nevoie
ÃŽn orice-mprejurare,
Și să rămâi pe-ntinsul cer
Luceafărul cel mare.