Mă ridic și durerea din mine își strigă neputința
trupul nu m-a uitat, podoabele lui mă susțin, mă ridică
ating norii negri cu mâna,
las ultimul fluture să zboare
îi ferec în inima mea cu mii de lanțuri grele...
iubire...
vei auzi chemarea mea?

mă gândesc la tine între două secunde ale aceluiași ceas
te caut grăbită printre gândurile zilei de ieri
mușcând dragostea de buze