cuvant fara margini
turtit intre randuri
rostogolit pe mese
albe de ganduri;

vorba nascuta de nicaieri
soptita in noapte
strigata de zori
ce inca nu se ivesc la orizonturi...

chip tanar senin de o taina,
ascuns de privirea
ramasa pe-un zbor
ce e prea greu pentru ploaia
dezbracata de cenusii nori;

te-am tinut in palme
te-am coborat din vise...
si totul era ,iata, plin de lumina
si totul era nou si tot era cu mine...

atat de minunata dragoste ce esti,
mult prea fireasca, mult prea ca-n povesti...

si totusi...iubesti?!