Nu ți-e silă să citești
Pe vreun condeier absent,
Ce te face să-l urăști
De la primul său cuvânt?

Nu ți-e greață când asculți,
Pe vreun ciob? auzi tâmpitul
Cum încearcă-n două versuri,
Să iubească Infinitul!

Nu ți-e milă de iubire,
Cu eternul ei tărâm,
Să se scurgă pe-o hârtie
Revărsată de-un nebun?