Cum stăteam în negura Universului,
La umbra stelelor târzii
Mi-am amintit subit de viața mea
De mersul sacadat pe strazile pustii.


Eram prea panicat, incoerent chiar,
Mă speriasem în existența mea mucegăita
De tinerețea ce mă cuprinsese brusc
Sub floarea de cireș imbătrânită.


Culorile s-au șters pe rand, involuntar;
M-am intrebat: "Cine sunt eu?",
Un fulger mi-a carbonizat cocoașa
Încovoiată sub copacul greu.


Am urmărit anotimpurile, prea reci
Și m-am speriat în existența mea mucegăită
De bătrânețea ce mă imobilizase
Sub floarea de cireș întinerită.


Azi stau în gol și mă gândesc
La viața mea in van trecută
ÃŽn lungi calvare dureroase
Sub neagra floare de cucută.