Þiganul a venit călare pe Nessus
cu filtrul rosu arzând în vânt
și privire de corb, prabușit
cu capul plin de creieri electronici
în alcoolul gros cu miez de pruna.

Vacarmul păsărilor atacă picioarele
așezate în fața oglinzii cu scai
acoperite cu aripi de demon alb
și saliva uscată de plisc îmbatrânit
pe televizorul ruginit sub privirea-i.

Sunt eu, lucrând la un vis
cu ceața si bumbac acoperit
de puf cenușit de șoarece ros.
Þigane, cartea ta geme de placere
Ștergând patimi cu lacrimi de burete!

Capitolul suflet, pagina rupta
în mâna roșie și smiorcaita;
ies, mâncând inconștient râncezit,
uns cu vorbe de magar chior:
"Casu bunu tu foali di câni!"